Eritemul polimorf: cauze, manifestări și opțiuni de tratament

Eritemul polimorf este o afecțiune dermatologică acută, caracterizată prin apariția unor leziuni cutanate distinctive, adesea însoțite de simptome sistemice ușoare. Deși este o boală relativ rară, poate apărea la orice vârstă, cu o incidență mai crescută în rândul adulților tineri și adolescenților.

Numele de „polimorf” vine de la varietatea formelor clinice pe care le pot lua leziunile cutanate: macule, papule, vezicule sau plăgi în formă de țintă (numite și „leziuni în cocardă”).

Cauzele eritemului polimorf

De cele mai multe ori, eritemul polimorf este o reacție de hipersensibilitate, adică o reacție imună exagerată a organismului la anumite infecții sau medicamente.

Cea mai frecventă cauză identificată este infecția cu virusul Herpes simplex (HSV), responsabilă de aproape 90% dintre cazurile recurente. Alte cauze pot include:

• Infecții virale: virusul Epstein-Barr, citomegalovirus, hepatite virale;
• Infecții bacteriene: micoplasmoze, streptococi;
• Reacții la medicamente: antibiotice (peniciline, sulfonamide), antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen), antiepileptice;
• Factori imunologici sau genetici predispozanți;
• În unele cazuri, cauza rămâne necunoscută (idiopatică).

Este important de menționat că eritemul polimorf nu este o boală contagioasă, însă poate apărea în episoade recurente, mai ales dacă infecția declanșatoare persistă. Eritemul polimorf se manifestă, în mod obișnuit, prin apariția bruscă a unor leziuni cutanate, predominant pe:

• Față;
• Mâini, în special pe dosul palmelor;
• Picioare;
• Coate și genunchi.

Leziunile în țintă sunt specifice și reprezintă un semn distinctiv: au un centru închis la culoare, o zonă mai deschisă și un inel exterior roșu. Acestea pot fi însoțite de mâncărime, senzație de arsură sau sensibilitate.

În unele cazuri, pot apărea și leziuni la nivelul mucoaselor (gură, ochi, organe genitale), caz în care se vorbește despre eritem polimorf major, o formă mai severă, dar diferită de sindroamele Stevens-Johnson sau Lyell, care sunt boli cutanate grave. Alte simptome pot include:

• Febră ușoară;
• Oboseală;
• Durere la înghițire, dacă sunt afectate mucoasele orale.

Diagnosticul este în principal clinico-vizual, bazat pe aspectul tipic al leziunilor. Medicul dermatolog poate recomanda:

• Analize de sânge pentru a identifica infecții active;
• Teste virale pentru Herpes simplex;
• Biopsie cutanată, în cazuri mai complicate sau atipice.

Tratamentul eritemului polimorf depinde de severitatea simptomelor și de cauza identificată:

• Antivirale: dacă este asociat cu infecția herpetică, se recomandă aciclovir sau valaciclovir;
• Antiinflamatoare și antihistaminice, pentru calmarea pruritului și a inflamației;
• Corticosteroizi topici sau orali, în cazurile moderate spre severe (numai sub supraveghere medicală);
• Anestezice locale, pentru ameliorarea durerii cauzate de leziunile mucoaselor;
• Evitarea medicamentelor suspectate de reacții alergice.

Prognostic și prevenție

În general, eritemul polimorf are o evoluție autolimitantă, simptomele remit în 2–4 săptămâni fără complicații majore. Cu toate acestea, recurențele pot fi deranjante și necesită tratament de fond. Prevenția se axează pe tratarea infecțiilor recurente (în special herpetice) și pe evitarea medicamentelor cunoscute ca fiind factori declanșatori.

Consultul dermatologic este esențial pentru un diagnostic corect și un plan de tratament eficient. Deși poate fi alarmant ca aspect, eritemul polimorf are, în majoritatea cazurilor, un prognostic favorabil, mai ales atunci când este gestionat corespunzător.