Îmbrăcămintea în straturi pentru zilele geroase, cu lâna merinos lângă piele, fleece-ul la mijloc și geaca ce oprește vântul

Îmbrăcămintea în straturi păstrează aerul cald lângă corp

Nu haina groasă ține de cald, ci aerul prins între fibre. Aerul nemișcat e unul dintre cei mai buni izolatori, iar fiecare strat de haine adaugă o pernă de aer cald între piele și frig. Trei straturi subțiri țin, de aceea, mai bine de cald decât o singură haină foarte groasă și au un avantaj important: se pot scoate și pune după nevoie.

Sistemul a fost perfecționat de alpiniști și de exploratorii polari, dar funcționează la fel pentru drumul zilnic spre serviciu, pentru o plimbare la munte ori pentru o zi la săniuș cu copiii.

Stratul de bază din lână merinos, niciodată din bumbac

Primul strat are o singură misiune: să scoată umezeala de pe piele. Transpirația, chiar și cea pe care nu o simțim, udă hainele, iar hainele ude răcesc corpul. Apa conduce căldura de aproximativ 25 de ori mai repede decât aerul.

Lâna merinos e materialul cel mai apreciat pentru acest strat. Fibrele ei au sub 24 de microni grosime, față de 30-40 la lâna obișnuită de oaie. Fibrele ei fine nu înțeapă, absoarbe umezeala, până la 30% din propria greutate, păstrează căldura chiar și umedă și nu reține mirosul, astfel că un bluzon poate fi purtat câteva zile la rând. Materialele sintetice, din poliester, sunt mai ieftine, se usucă repede și sunt potrivite pentru efortul intens, dar miros mai repede.

Stratul de bază trebuie să stea pe corp, fără să strângă.

Tricoul de bumbac e confortabil acasă, dar pe frig devine o capcană. Absoarbe transpirația, o ține în fibre și se usucă foarte greu, rămânând rece și ud pe piele. Printre montaniarzi circulă, de aceea, o vorbă dură: bumbacul ucide.

Pentru drumul de 10 minute până la birou, nu contează. Pentru o drumeție de iarnă, o zi pe pârtie ori o tură lungă cu bicicleta, contează enorm.

Stratul intermediar, izolarea

Al doilea strat ține de cald. Poate fi un pulover de lână, un polar, numit și fleece, ori o vestă sau o geacă subțire cu umplutură. Polarul e ușor, cald, se usucă repede și lasă transpirația să iasă. Puful de gâscă ori de rață oferă cea mai multă căldură la cea mai mică greutate și se comprimă ușor în rucsac, calitatea lui fiind măsurată printr-un indice de volum, de la 550 la peste 800 la gecile bune, dar își pierde aproape toată puterea de izolare când se udă. Umpluturile sintetice sunt mai grele, dar continuă să încălzească și ude, ceea ce le face mai potrivite pentru zăpada umedă și lapoviță. Pe ger mare, se pot purta 2 straturi intermediare, unul subțire și unul gros.

Stratul exterior, scutul împotriva vântului

Al treilea strat oprește vântul, ploaia și zăpada. Vântul e cel care fură cel mai repede căldura, pentru că suflă aerul cald dintre straturi. La minus 5 grade, un vânt de 30 de kilometri pe oră face ca frigul resimțit să fie de aproximativ minus 13 grade.

O geacă impermeabilă și respirabilă, cu membrană, protejează de apă, dar lasă vaporii de transpirație să iasă. Gluga, manșetele reglabile și fermoarele cu deschidere sub braț permit ajustarea fără a scoate geaca.

Capul, mâinile și picioarele

Ideea că pierdem jumătate din căldură prin cap e un mit. Capul reprezintă aproximativ o zecime din suprafața corpului și pierde căldura în aceeași proporție. Căciula contează, totuși, mult, pentru că restul corpului e de obicei bine acoperit, iar fața și urechile sunt sensibile la frig.

Mănușile cu un singur deget, numite și mitene în unele regiuni, sunt mai calde decât cele cu 5 degete, pentru că degetele se încălzesc unul pe altul. O pereche de mănuși subțiri purtate pe dedesubt permite scoaterea celor groase pentru telefon fără a lăsa mâinile goale. Fularul ori gulerul tubular protejează gâtul și pot fi trase peste nas.

Încălțămintea și șosetele

Picioarele reci strică orice zi de iarnă. Încălțămintea trebuie să fie impermeabilă, cu talpă groasă, care izolează de pământul înghețat, și cu destul loc pentru o șosetă mai groasă. Bocancii strâmți taie circulația și răcesc picioarele mai repede, oricât de groase ar fi șosetele. Mulți oameni își cumpără încălțămintea de iarnă cu o jumătate de număr mai mare.

Șosetele de lână ori din amestec de lână, nu de bumbac, se schimbă dacă se udă. O pereche de rezervă, în rucsac, e un lux mic, dar important.

Copiii și vârstnicii

O regulă simplă pentru copii: încă un strat față de ce poartă adultul în aceleași condiții. Ceafa copilului, caldă și uscată, arată că e bine îmbrăcat. Ceafa transpirată arată că e prea gros îmbrăcat. În scaunul auto, copiii nu se pun cu geci groase. Centurile rămân largi, iar într-un accident copilul poate aluneca din ele. Se urcă în mașină cu un polar subțire, iar geaca ori o pătură se pune deasupra centurilor. Vârstnicii simt frigul mai târziu și se încălzesc mai greu, iar hipotermia, care începe când temperatura corpului coboară sub 35 de grade, îi poate surprinde chiar în casă, la 16-18 grade, de aceea au nevoie de straturi în plus chiar dacă spun că nu le e frig.

Transpirația și reglarea straturilor din mers

Drumeții experimentați pornesc la drum ușor răcoriți, pentru că după 10 minute de mers corpul se încălzește. Dacă începi să transpiri, scoți un strat înainte să te uzi. La oprire, pui stratul înapoi imediat, înainte să te răcești.

Ajustarea constantă pare un efort în plus, dar e secretul unei zile lungi de iarnă petrecute afară fără frig și fără haine ude, cu plăcerea de a te întoarce acasă obosit, dar nu înghețat.

Add a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor referitoare la cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Pentru alte detalii, va rugam sa accesati pagina Politică de Confidențialitate.