Astm – simptome și diagnostic: cum recunoști semnele bolii
Astmul este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se inflamează și se îngustează, ceea ce poate îngreuna respirația. Boala poate apărea la orice vârstă, inclusiv în copilărie, iar manifestările diferă considerabil de la o persoană la alta. Uneori simptomele sunt ușoare și apar doar ocazional, iar în alte cazuri pot deveni frecvente sau severe.
Care sunt cele mai frecvente simptome ale astmului
Printre manifestările caracteristice se numără respirația șuierătoare, tusea, dificultățile de respirație și senzația de apăsare sau constricție în piept. Simptomele tind să apară în episoade și pot fi mai intense noaptea sau dimineața devreme.
La unele persoane, tusea poate fi simptomul predominant. Aceasta poate deveni mai deranjantă în timpul nopții, după efort fizic sau în perioadele cu infecții respiratorii.
Manifestările pot fi declanșate sau agravate de efort, aer rece, fum, poluare, alergeni precum polenul, praful, mucegaiul sau părul animalelor, dar și de anumite infecții respiratorii.
Cum se manifestă o criză de astm
În timpul unei crize, căile respiratorii se îngustează mai mult, iar respirația devine dificilă. Pot apărea tuse intensă, respirație șuierătoare, senzație puternică de constricție toracică și lipsă de aer.
O criză severă de astm poate reprezenta o urgență medicală. Dacă persoana respiră foarte greu, simptomele se agravează rapid sau medicația de urgență prescrisă nu produce efectul așteptat, este necesară solicitarea imediată a ajutorului medical.
Cum se stabilește diagnosticul de astm
Diagnosticul nu se bazează exclusiv pe simptome. Medicul va discuta cu pacientul despre frecvența episoadelor, momentul în care apar, factorii care le agravează și eventualele antecedente de alergii sau astm în familie.
Unul dintre cele mai importante teste este spirometria, care măsoară cantitatea de aer eliminată din plămâni și viteza cu care acesta este expirat. Testarea poate fi repetată după administrarea unui bronhodilatator pentru a observa dacă funcția respiratorie se îmbunătățește. O astfel de reversibilitate poate susține diagnosticul de astm.
Ce alte teste pot fi recomandate
În anumite situații, medicul poate utiliza măsurarea debitului expirator maxim (PEF), un test care arată cât de repede poate fi eliminat aerul din plămâni. Uneori, monitorizarea valorilor acasă, pe parcursul mai multor zile, ajută la identificarea variațiilor caracteristice astmului.
Poate fi recomandat și testul FeNO, care măsoară oxidul nitric din aerul expirat și poate oferi informații despre inflamația căilor respiratorii. Testele alergologice sunt utile atunci când simptomele par legate de expunerea la anumite alergene.
Dacă diagnosticul rămâne neclar, medicul poate recomanda teste de provocare bronșică, realizate în condiții controlate.
Diagnosticul astmului la copii poate fi mai dificil
La copiii foarte mici, testele funcționale respiratorii pot fi greu de efectuat corect. Din acest motiv, diagnosticul se bazează mai mult pe istoricul simptomelor, examinarea medicală, frecvența episoadelor de respirație șuierătoare și răspunsul la tratament.
Nu orice episod de tuse sau respirație șuierătoare înseamnă automat astm. Infecțiile respiratorii și alte afecțiuni pot provoca simptome asemănătoare, motiv pentru care este importantă evaluarea medicală.
Când este recomandat consultul medical
O persoană ar trebui să se adreseze medicului dacă prezintă tuse recurentă, respirație șuierătoare, senzație de lipsă de aer sau constricție în piept, mai ales dacă simptomele apar noaptea, după efort sau în contact cu anumiți factori declanșatori.
Astmul nu poate fi diagnosticat corect doar pe baza simptomelor descrise online. Evaluarea clinică și testele funcției pulmonare permit stabilirea diagnosticului și diferențierea de alte boli respiratorii. Identificarea precoce a afecțiunii este importantă, deoarece tratamentul și evitarea factorilor declanșatori pot menține simptomele sub control și pot reduce riscul crizelor severe.
